Prin loc pustiu pasii sa-mi porneasca,
Si-mi port tristetea in singuratate,
Si ochii mi-i indrept in acea parte,
Pe unde nu vad urma omeneasca.

Ca nu am scut mai bine sa-mi fereasca
De ochii lumii focul ce se zbate
In suflet, ca pe chipul meu se poate
Usor citi cea taina sufleteasca.

Ci de-i asa, mi se nazare mie,
Ca munti si ape, campuri si padure
Stiu taina care-i taina pentru lume.

Ca nu-i vreun loc, pe unde sa nu vie
Amorul si, venind, sa nu se-ndure
Sa-mi spuna toate, cate are-a spune.