ce preț plătim, ce, Doamne?
de ce atâtea ape, de ce atâta moarte
ne dor copiii-n brațe, bătrânii se mai roagă
fiorul rece al apei ne lasă fără glas
ce preț plătim, ce, Doamne?
spune-ne din credință, cât gram a mai rămas
e poate-o profeție, un chin cumplit de valuri
noi stăm lipiți de maluri cu mâinile întinse
ne crește tensiunea și spaima ne doboară
câți dintre noi, părinte, au să mai vadă-o vară?
ce preț plătim, ce, Doamne?
pe cine să-ntrebăm
cât mai durează apa
și-ncotro ne-ndreptăm.