Noaptea stele râd încetișor,
Ca sufletul să- mi mângâie ușor.
Eu pe întuneric uit de supărare,
Că viața este ca o floare.

Liniștea singurătății orașele a cuprins,
Doar păsările cântau cu-n glas mai stins.
Și mai râde și un brad,
Că mi-e frică să mă mișc din prag.

Copacii dansează în vânt
Și se distrează fiecare pe rând
Luna este ca o prăjitură mare
Și te face să uiți de suparare

Și vă spun ca un domn
Că mi-e tare somn
Eu ziua am făcut treabă Și sufletul trebuie să doarmă