vremurile se desfaceau in privirile tale
izvoare cu lacrimi departe dar repezi
si-nsetate mai mult de parca ardeau
si nu mai puteau tine in loc clipele
destramate acum mai mult in interior
poate liniste sau poate minune caci vad
intre buzele tale si cer un loc
mai deschis si mai inalt decat toate promisiunile
ursitorilor zilei si cred ca-i adevar
atingerea ta pasare pe inima mea

mugurii zilei deschisi la ferestrele tale
fara cuvinte si fara dorinte imi cresteau
sperantele intr-o viziune mai clara
din care fantana sa rasara
din chemarile tale aprinse
in miez de vara fatidica
dar mult prea cuminte pentru
trecerea din nor in afara

intre soare si tine nu e decat o nuanta
ce clipeste in rimele mele
cu forta iubirii zdrobind paradise
e doar diferenta de gand dintre cer si pamant
sau numai paloarea parerii de-a fi
mai mic cu un gand decat roua de raze
din soarele crescut acum mai mult
pe inima ta curcubeu decat duhul din gand
ce face minunea sa creasca
in cercuri din cuburi de dor
pe aripa mea dezvelita de tine usor

ca si linistea ce moare in zare
imi culeg fluturii dintre tine si cer
in clona zilei ce vine
crisalide dansand intunericul
pe-o pana de vis interzis