Alinare

Atunci cand viata ne incearca, si ne doare
Si trup si cantec… inima si soarta
Sa stii, iubita mea, ca undeva…departe
Sufletul meu te-asteapta-n poarta.


De il primesti, al tau va fi de-a pururi
Cu nesecata vrere de visare ,
Sa vii mereu si sa privesti cum ceruri
De nefiinta pier doar cu-n sarut
Pe gura care-imi arde si ma doare…

As vrea sa iti alin c-o clipa de uitare
A tale doruri care-ti mistuie fiinta.
Sa fie-un inceput ce nu mai doare,
Sa nu mai stii ce e cainta
Unei dorinti ce-ai ingropat-o in neguri.
Sa vezi din nou ca pasarea sperantei
Nu te-a uitat…ci zboara printre muguri
Ce-acum rodesc un fruct mirat si dulce
Si nu lasa pe numeni sa-ti usuce
Cerneala astor randuri fara vina.
Ne-am regasit si o sa ai din nou lumina
In suflet…