Vioara lacrima cantata mundi
la sfasierea zilei de catre noapte
in locul cu nuci si tei ,
pe inmiresmatele alei .
inimile despicate de sunet
se aciuasera printre flori
si cu miasme de tei si nuc
se inmultisera peste masura
si incepuse sa ploua cu inimi
prin mintile oamenilor
ajunse de curand doar arcus
pe corzi de vioara...
apoi viata rodi viori ,
din lemn de nuc si tei
si inimi pline cu ceara ,
farmecul sa nu doara...!