caut în jur alt decor pentru nepăsările mele
aici
mai e loc de o singură neglijență
între două ferestre se închid dimineți de sticlă
și îmi zgârii singurătatea cu mintea cernită
o rup ca pe o rochie îmbâcsită de priviri febrile



oare de ce visez aceleași cetăți zidite strâmb
imagini înțepenite la care mă întorc un pas înainte
mereu înapoi
derulând altă cutie muzicală fără balerină



antiques își uită arămurile în vitrină
lucesc fotolii vechi luând forme desuete printre persane
princesse așteaptă o altă mână pe marginea roasă
insuportabilă zestre a altora duc în mine și nu mai am loc
pentru ultima nepăsare



aveam întotdeauna o scenă pe care dansam printre ele
ce neglijentă deșir acum
singurele perle rămase în noapte


sempre sola
sempre