Obosind ochii cuminți,
De jelit sudori cărunte
Peste vlăstarii veștejiți,
Retez gândul de pe frunte.

Tihna mea s-o lămuresc,
Să magnetizez durerile fărâme,
Întru-un trunchi nou și lumesc
Visul vechi nu va rămâne.

Te rănește completarea mea,
Singurătatea însă poți s-o crezi,
Căldura dezvelită să nu-ți stea...
Nu mai aștept să mă salvezi.