agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-29 | [This text should be read in romana] | Submited by Ovidiu Oana De-atâtea clopote la gâtul turmelor trase pe jos de miile de ani pământul este cea mai curată lacrimă din univers. Din miez de noapte-până-n miez de veac, pe frig, strânși laolaltă ne încălzim plângând într-una. Din lacrimi facem clopote și le dosim la gâtul turmelor să nu le vadă luna. Primăvara semănăm în arbori și în stânci sămânța clopotelor și izvorăsc în lume păsări și flori cântând în limba lor același dor de moarte cum ne poate spune. Vara ascundem clopotele într-un turn, pieziș le ridicăm în ceruri peste cimitire înfricoșați și batem cu bătaia lor în spatele lui Dumnezeu de fericire. Toamna tragem clopotele din nouri pe pământ Și le gonim pe funii de-a lungul omenirii duhnind a foc și moarte la-ntoarcerea-napoi le cuibărim cenușa și haosul din noi. Dar gerul iernii negre coboară în părinți, clopotele fierb în fiecare, pământul de departe văzut e-un clopot sugrumat pe-o lacrimă enormă uscată lângă mare.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy