I

într-o zi ca această căldură interminabilă
sudoare pe inelarul meu tata a plecat
n-a mai spus nimic n-a mai scos nici
un sunet din frunza pe buze ca o coasă
eu l-am împins acolo l-am învățat
să coasă până în partea cealaltă
a locului nostru acum vândut
cu oasele lor cu tot ale celor
ce și astăzi își mănâncă terra de sub unghii
scriind frumos pe pătura roșie femeie
de sub unghii
ți-a fost călătoria scurtă ai văzut
combinele înclinând în soare oase
de floarea soarelui cu un râs metalic
de prânz când taci și strângi
singur un codru de pâine
fără să te rogi fără să speri
într-o zi ca această căldură interminabilă
în râpile de la capătul locului nu
se consumă nimic doar celălalt tată
pentru care din nou nu mai contează
nimic