Cu foșnet de mătase chinezească,
Adie vântul prin conace ude
Și-n fald de catifea ne-aduce
Un zvon pierdut, din vremea strămoșească.


Se spune că boierii au murit.
În locul lor, averile rămase
Stau ca exemplu prin muzee, din trecut
Dovada vie a poveștii noastre


Turbane uriașe către cer
Păreau pe capul lor doar piramide.
Castele-ntregi de nurcă sau
Vițel, le-acopereau trecuturile-albastre.


Sclipire de rubin, agat, smarald
Le încărca chimirul, dar și mâna.
Și fiecare ineluș cu lumea
Se cunoșteau în valsuri, la un bal.