tăcerea cu trup de zeiță
bântuie înnegurată galeriile sanctuarului
mireasma fulgerelor se împrăștie
încolțind apoi în fiecare clipă ce
ne desparte de tine
departe de oraș, crucificat pe un țipăt
trupu-mi pare un delir
delir al unui cavou nostalgic, hălăduind peste ape
precum cuvântul primordial
în căutarea gurii care
să-L rostească