Dominat de poarta veche cu arcade prafuite.
HO SI EN –ul se desteapta de prin case necajite.
In culori de gri ce colbul le ridica de prin hauri
Si le-amesteca cu azurul cerului lipsit de nouri.

Carucioare, capre, cosuri, furnicar de oameni, care
Se pornesc de prin unghere si se strang in Strada Mare.
Vin buluc, se-ncruciseaza cu magari si biciclete,
Negustori de stamburi, babe, oameni garbovi, soldati, fete.

Trec multicolore palcuri de copii ce vin la scoala,
Chiar si matele prin hornuri s-au trezit si-acum se spala.
Creste forfota si larma pan-la pranz cand toropeala
Vine-n valuri, cheama foamea si aduce prin cotloane Oboseala.

Mese mici, cu scaunele te imbie ca sa stai,
Sa mananci cu betisoare sau sa bei un pic de ceai,
Ori o supa aburinda de testoasa sau de mac,
Din castron sorbita-n tihna, s-o bagi calda in stomasc.

Colorata-i acum strada principala, de bazmale,
De multicolore bluze, de rochite, de sandale,
De lumini si umbre grele ce s-astern pe drum, pe garduri
Si se amesteca cu rosul de pe buze, de pe farduri.

Dupa gusturi, dupa sorturi, asezate randuri, randuri,
Marfuri stau in galantare, in dughene mici de scanduri,
Sau intinse jos pe strada sub umbrele sau la soare
Ca ciuperci ce dupa ploaie ies tiptil din iarba mare.

Frematand de glasuri surde si de zumzet, si de zgomot,
Scufundandu-se-n vapaia ce se-ncinge, da in clocot,
Furnicarul se-nteteste, ingrosandu-se sub soare,
Ia-n picioare si framanta colbul gros din Strada Mare.

Numai seara, cu blandete, intinzand treptat mantia
Negurii, omoara fiara ce-ncingea cu foc pamantul,
Mana oameni, mana pasari, mana vantul,
Spre culcus de somn, spre case, spre cotloane si unghere,
Lasand pulberea sa cada, coborand din atm