brățară de nori cerne cuvintele despărțirii
din noi ridică suflete coboară furtuni
prin fereastra închisă
pământ își mută uscăciunea în adâncuri
acolo mi-am îngropat ultima viată
am rasucit-o într-o noapte
când timpul dormea pe buzele tale
când părul tău dezmierda tăcut palme
acum...
îmbătrânite fără tine
când ochii nu-ți mai zâmbeau desenând chip în lună
era pentru prima oară
când...
ți-ai dus visele departe
acum...
răsucesc gânduri în orizont tesut din taceri
timpul a uitat să mai învârtă pământ
pentru cei aleși să vegheze lumina celor ce-l calcă
îi cântă sfârșit

au adormit îngerii

treziți copilăria și alungați ursitoarele
au legat cruci de leagăn ancorat într-un blestem
am obosit să-l îmbrac

apoi...
ursiți
atât vă cer