Mi-e inima aroma
De lemn de tec, de brad,
batand precum o scoica
loveste-un galben bonz,
taraganand o ruga
in fumul parfumat
al betelor aprinse.

Am adormit in veacuri,
sau lumea s-a schimbat ?
Ma simt strain cu trupiul,
cu ochii si cu pasul,
dar inima vioara
imi canta-un cantec vechi
prea cunoscut, ce-mi pare
venind din ancestralul
salas comun cu bonzul,
sau orice alt chinez.