Muntele (un fel de urmare poemului anterior)


Acesta e un munte fără înălțimi,
un munte unde-s mai mult singur,
un munte dincolo de adîncimi
și de-nălțimi
de pe care nu se poate plînge
și unde rîsul e penibil.
e muntele de iubire
dintre soare și lună.


eu, trăgînd cu mîinile de ziuă
și de noapte,
îmi iau răspunsuri
de la viață.


e singurul munte
unde timpul nu se îndură
și unde Dumnezeu a vrut să înțeleg
că sensibilul gînd,
ca singur element al cunoașterii,
nu te va-mplini într-o experiență.


Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
cea mai sensibilă libertate
este Teologia.