am plecat să-mi lipesc urechea de acoperiș
cineva mi-a spus că plouă și vreau să-mi tăvălesc tâmpla pe un nor rece
în trecere simfonia potopului își repetă sfârșitul
îneacă în lacrimi un alt public
vreau s-o ascult

instrumentele ghemuiesc printre rânduri durerea celor ramași fără loc
mă miră
repetiție cu sala plină
înseamnă că premiera aduce lumea toată
vor fi bisuri
sala va fi in picioare
vor lăcrima și vor aplauda dirijorul compozitorul magicianul
pană acum nevăzut
cineva mi-a spus că va fi tot o premieră

s-au spus multe despre el
s-au scris multe cu litere de aur
dar nimeni
nimeni nu știe unde-și compune simfoniile
probabil cineva-l ascunde
cine mi-a spus că plouă
probabil

aștept premiera
cu tampla pe un nor rece
să mă treziți dacă adorm
n-aș vrea să pierd sfârșitul
măcar atât să înțeleg
din muzica lui
sfârșitul