ELEGIE LA STINGERA SERII

De parcă nu mai știm să ne strigăm
iubito în noi se stinge această seară,
în liniștea fântânii lasă-mi semn
de-a te primi în alta primavară.

Te-ai rătăcit în țara de ninsori
și vulturii de gheață îți dau roată,
ghicește-mă și nu vei ști să mori
de viscole pustii cutremurată

Ori, ramul de zăpadă poate-a fost
sa-ți scuture pe buze floarea toată,
la casa cui vei cere adăpost
de-atata ger, iubirea mea iernată?