Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate olaturile românești. Singura lui avere era un geamantan plin cu versuri. În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale vechii cetăți ale Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat. În una din aceste înserări, Eminescu a citit lui Creangă din poeziile sale. Creangă îl asculta în tăcere.
Dar în prietenia aceasta mai fericit a fost Eminescu. El a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștilor lui Creangă. A fost încântat de limba mlădioasă, simplă a marelui scriitor al Humuleștiului.
Prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și mângâiere.