Ti-am sărutat miezul parfumat al palmei
căutându-mi, în adâncuri, vorbele șuierate.
Cu buze vinovate le-am căutat
rătăcind spre izvoare
pe linia vieții mai scurtă cu cinci cuvinte
să le sorb mă gândeam
să mi le întorc din drum
să le simt doar eu otrava
și regretul
nici unui antidot printre gesturi
spuneam înlăuntrul meu cuvântul care alină
fără să vindece
îl rosteam cu toată tăria
odată și înca odată și încă
dar în afara mea nu se aude nici un
iartă-mă purificator
îl simt încă atârnând pe vârful pângărit al limbii
ca un clopot.
Ah! Daca ar vorbi!

In timp ce ochii tăi uimiți
își cer atât de simplu iertare
pentru nici o vină