aisberg fiul târându-se lent sub verdele nopții polare
ca într-un vis de dragoste
aisberg marele blond orgoliu plutind rătăcitor
în mările sângelui alb
aisberg fără curenți și declin mai fastuos decât lumina
pe muzică moartă halucinând
aisberg celălalt celălalt celălalt
în ape născu ideea de tragic
acela imnul care va rodi în dupăamiaza lumii fructele aspre
și nimeni nu le va-ncerca mai înainte de a plânge
și nimeni lacrimi nu va mai avea
nerostit precum pașii exilului va mohorâ pământul fiecărei treceri
precum singure pietrele semințele tăcerii vor mai durea nisipul
preaplinul îi va fi jignire și țintă a luminii rostul

asemeni apei
fără umbră
mereu se va cutremura