ce-i definitiv știut devine definitiv frumos

*

am auzit adevărul despre inundații
se acoperiseră țărmurile și se făcuse totul un lichid mare
definitivul bântuia cusătura apelor
primele cuvinte
ultimele ape

*


ce logica blândă ne încălzește
mai mult decât o încordare a bărbaților slabi care vor sa-și distrugă greșeala
atâta cât să se poată simți liberi
bună odihnă iți da un om cu adevărat prost
o calamitate care apasă ca un bisturiu
ca o poveste despre inundații și incendii
ca nicăierea să nu mai existe genele lor triste

*

ce îți lipsește țin să te întreb
o gena
o coasta
lama din mașinăria de ras
ducerea cu vârtejul la izvoare
veriga
te intreb ce îți prisosește
fata întoarsa spre care margine
ce necuprindere sa ne cuprindă ne întreb
ce stil de înot sa învățăm
către unde tăișul fregatei fantoma
va face spume peste inundația asta definitiva

*

nimeni nu vrea sa ardă după cum a trăit
cu nervii întinși ca niște sârme ghimpate
germeni subțiri de sălbatice cucute
pe care vre-un autopsier parlagiu să le întindă pe la vreo morgă
o gena care sa îmi dea curajul pe care odinioară mi-l dădea puterea

*

pe soclul asta de piatra cadavrele stau aliniate gata de sugere
medicul de tăierea lor se aude ca ia suta la suta
compensație de formol
pe soclul acesta puterea ta căpăcește urechea unicului ciclop surd
de curaj nu vorbi
de trădare șoptește

*

pe urma sâmbăta ne vine greață
sa ne tot serbăm nunta de aur
doi ramoliți suspecți
neschimbați la față
care ar vrea sa moară cu liniștea pe care au ascuns-o o viață
mare amploare mai iau zilele de luni!


*

trebuie sa fii pe jumatate arhitect
nemaiputând da inapoi
ca și cum răsfățul meu față de tine ar fi vinovat
cu tine cu care ma pot inrudi

*

stiu ca cine te-a facut mi-a cerut sfatul si masurile
astfel
vom da inapoi cu spatele si vom flutura mainile unul catre altul nu ca si cand
ne-am da sfarsitul
ca si cum am incepe nemarginirea dintre noi