Mă-mbăt de noapte
Prin setea de tine
Când șoapta se pierde
Alb trubadur
În taine răpuse
de necuprinse rime,
Și totul se strânge
pe ciot de învieri,

Mă străpunge albastru
Setea risipei
În brațele tale
Șuvoi de alint
Când vara se trage
alene din cale
Spre-a face loc
Iubirii din gând;

Mă strânge de umeri,
de piept,
de cuvânt,
Dimineața ce curge încet
doar cu mine,
Tu ai rămas la piept
de distanță
În brațe de timp
pe kilometri de verb
Eu mă cuprind
În brațe absentă
Neștiind de unde să iau
Un vers fără vânt
Când tu mă adaugi
Silabei compromise
Și mă alungi sub plete
de stele...