Un iepure și o broască țestoasă
Au hotărât să renunțe la eterna rivalitate
Și-au anunțat animalele toate
Că vor sărbători această istorică împăcare
Cu un nou concurs de alergare,
Despre care știm, din alte povești,
Că se termină cum nici nu gândești.
Anul trecut, de pildă, la ultimul concurs
Când arbitrul întrecerii era un urs,
Pentru că a fost un an secetos,
Broaștei i-au ieșit socotelile pe dos
Căci apa din baltă, care altă dată o ajutase,
Datorită arșiței prelungite se evaporase.
Și poate ar mai fi avut o șansă
Dacă iepurele, aflat parcă în transă,
Nu ar fi încercat, pasămite fără premeditare,
Să doboare recordul mondial de alergare.
Ce petrecere a fost atunci în iepurime
Cu morcovi la discreție și ovații din mulțime.
A fost o săptămână de distracție și tumult
Iar criticii avizați au spus că a durat prea mult.
Acum stau amândoi, liniștiți, la linia de plecare
Iepurele, galant, vrea să-i dea un avans mai mare,
Dar broasca are motive întemeiate să se încrunte
Cineva i-a șoptit că, peste baltă, s-a construit o punte.
Își face, în gând, o promisiune solemnă
Vrea, până la capăt, să aibă o prestație demnă.
La ce bun când întrecerea anuală, care a făcut-o notorie,
După acest ultim concurs va fi... istorie.
Ea nu mai are nevoie de mărire, faimă și bani
Deoarece anul acesta împlinește
Venerabila vârstă de șaizeci de ani.