Căutam femeia albă,
acel punct de lumină adâncă.
Nu o aflasem.
Ea nu se născuse încă.
Găseam în schimb femei colorate,
la tot pasul, în tot ceasul,
în față, în spate.
Nu le chemam fluierat
sau șoptit
sau lovindu-mi oase de oase
dar ele mi se iveau în viață
diafane, spumoase,
roșii-movulii-galbene-albastre,
curcubeie,
întâmplări cu ochi, și sâni, și șold de femeie.

Ea m-a descoperit în întunericul
sticlos ca un corb,
eram încojurat de culori moarte,
de fascicule sparte
și de oboseală.
Se născuse în timp ce eu îmbătrâneam
orb.