refuz categoric să scriu versuri voluptoase, pântecoase, șocante,
cu tentă vulgară, cu lubricitate agresivă, cu trivialitate dusă până la extrem
refuz teribilismul deviant și delirant, mizerabilismul bădărano – pervers
al unei (de)generații douămiiste plus total debusolate dar cică“originali” și fără inhibiții
refuz cu încăpățânare să fac apologia versurilor orgasmice, orgiastice, pornografice
- s-o tot bag și s-o tot scot indiscret, insolent, cică poetic, cică metaforic -
pentru a mă subsuma, pentru a mă omogeniza noului val postmodernist.
refuz cu obstinație explozia tupeistică a expresiilor “marfă”
a manelo-poemelor priapice care provoacă polemici și fac rating mare printre cititori…

știu, sunt un ratat, un inadaptat, un pudibond exagerat
fără simț de orientare la cerințele pieței…
divaghez anacronic, inutil, incorigibil, aceleași versuri cuminți, demodate, fade,
versuri debile care nu-și găsesc locul în contemporaneitate,
care nu înfierbântează imaginația fracturiștilor,
care nu elogiază exhibiționismul culturalo-poetic,
care nu-și etalează impudic obsesiile, primitivismele, trăirile animalice,
în stil lazarovian, pavlovian, darwinic, hegemonic…

merit să fiu pus la zid și scuipat, înjurat, bătut,
expus oprobiului publicului consumator de kitchuri,
pentru că nu mă integrez deloc globalismului,
europenismului, modernismului,
că nu-mi exteriorizez obraznic, libidinos, cu ifose,
trăirile de duzină, emoțiile subliminale;
că nu-i trimit la origini pe fraierii cu bun simț
și nu-i înjur pe cei care mă critică, pe cei care mă respectă
pe cei care mă … și mă… și mă…

ce mai! sunt un produs expirat, nereciclabil,
bun de aruncat la rampa de gunoi a evului mediu
a evului mijlociu, a evelor emancipate și independente…
vă rog să-mi scuzați dacă trăiesc
într-o epocă diferită decât cea actuală.