cerul meu niciodată nu este albastru
albastre îmi sunt doar gandurile
ce se aduna deasupra mea ca o umbrela deschisa
dedesupt ca niste nori albi visele
usoare alunecari in mirare.

eu simplu vâslaș pe mări necunoscute
trec peste mari verzi de frunze
simt clipele cum se rotesc in anotimpuri nenascute
sclav, gandul meu urca uriasele scari
pe umeri imi curg ametitoare, inspumate valuri de linisti.


urc. clipele imi ramin obosite in urma
viata nu îmi deschide toate portile
mi se pare o simpla joaca drumul acesta fara sfarsit
între azi și mâine.

ma întreb de la nastere pana la moarte
cate intrebari isi pune un fluture.