După blocuri ard gunoaie, cerul scuipă
fulger negru să ne rupă și să taie
porți de carne unde șișul e un cui pă
limba moale-atunci când lupii să fac oaie.

Taci, fărâmă, respirație la mufă
o să-ți coasă caraliu`-n pupătoare
la solaru` lu` bunicu` mare tu fă
de-acum bine să-nțelegi cum să și moare.

Tomberoane varsă fumul și ne spală
ca pă torțe într-o groapă dă capace,
și cum stelele sunt doar urme dă boală,
urlăm luna dacă Bărbosu` ne face.

Poți să te rogi, tată, am o veste gravă,
orice speranță e-o mâță moartă-n țavă…