la mine în suflet sus pe o colină
aveam lăcaș ascuns de-nchinăciune
o vatră mică mică bizantină
și-un turn cu clopot care să răsune

la ceasuri de însingurare
urcam la templu singur în tăcere
la candelă în tremurare
să-mi amintesc plângând de-o înviere

dar într-o zi au năvălit păgânii
și mi-au aprins și templu și colină
în locul lor au înflorit ciulinii
pe veci acolo vrând ca să rămână

cât iar în suflet locul de zidire
în care să mă nasc a doua oară
cu porumbelu-aștept o regăsire
și îl aud încet cum se pogoară...