Mi-am amintit o dată
cum gândul tău s-a răspândit în soare
și vântul, cuvântul surâsului tău nebănuit
și-a respirat petalele de lumină

ce trup de lut
ar putea să ardă de atingerea orizontului verde
praf în lumină
praf în întuneric
mâinile noastre pietre se fac
pe apă se fac
ne atingem și ne îndepărtam încet
nevăzut, ochii părului tău negru mă ating
linistește-ti umărul, piatra dureroasă
inima își va desluși trecutul
doar timpul trece, doar noi trecem.