ești una dintre cele care socotesc viața a lor
ca să mă pot naște prin mine însumi
necunoscută prietenă
și nu-ți voi trimite în plicuri închise
încordări spirituale
sunt doar o punte vegetală căzută sub simțuri
într-o realitate intimă
la fiecare potecă norocoasă ignoranță
la fiecare ceas căutând
frământarea maeștrilor cu oase tari
aici nu mă cunoaște nimeni
nici vopsitorul bătrân de stofe
ce știe să țeasă cu texte bune în jurul
celui care ar trebui să mediteze
avem aceeași carne ce memorează nume
acceptând fraze mutilate când întoarcem capul
în fiecare noapte ne prefacem în umbre
să ne ispitim dulce și straniu cuvintele
tu poți aduce cu o îndepărtare de lume buzele
în sala unde îmi pășesc rar ochii
plecați și n-ai să-mi tulburi somnul
în seara aceasta îți voi răsuci pe deget o glorie nearticulată
dintr-un crâmpei de confesiune
la fântâna satului pustiu