Ce ușor, un fulg de nea
S-a topit pe fața ta –
Lacrimi curg fără sfârșit
Din infinit.

Flori la geamul înghețat,
Baba iarna le-a pictat.
Clopoței și sănii mii,
Priviți copii: totu-i alb în jur!

Numai tu nu vrei să vezi
Albul fulgilor, să-l crezi.
Jocul lor înaripat
Nu te-a schimbat!

Iarnă mare, iarnă grea
De ce plângi cu fulgi de nea
Peste oameni buni și răi,
Peste noi?

Ninge, ninge,
Pământul s-a-mbrăcat
Ninge, ninge,
ÃŽn alb imaculat!