mă plimb pe bulevardul x acoperit
cu negrul unei priviri de femeie
ce mă urăște perfect arcuită
sfârșit închis în oglindă

contemplu

chipul ce alunecă pe trupul sfântului
cerșind omenie la porțile bazarului
îmi spun rugăciunile în backgroundul clipei
prosternat pe nisip Iov însuși
n-ar putea îmblânzi dansul de ceară
al umbrelor înghițite de flacără

matrioșca

o mie de prunci dorm în pântecul tău
îi aud noaptea cum ies pe furiș
căutându-și îngerii ca într-un joc
de-a v-ați ascunselea privesc oamenii
cum își deschid brațele căutându-se
mai orbi decât florile uitate pe masă

sublim

aerul mi se culcă în oase pasăre suferind
de-o boală fără trup îmi odihnesc sângele
în plăcere căutând un zeu la capătul
fiecărui deget care mângâie

femeia pulsar

marginile umerilor mei din hârtie creponată
singurătatea ca un scuipat de tuberculos
ochii tăi Doamne ce mă privesc
de parcă-aș căra după mine un mort