Apusul zilelor de ieri
S-au scurs în smoala
Frunzelor moarte ce cad
Pe urmele pământului cald.
Fragmente de scrisori
Rupte printre rânduri
Sunt luate de vântul orb
Ce încearca să le-nvie.
O singură rază prabușită
Se tăvălește în țărână.
Cu un singur gest de lumină
Iși face culcuș să apună.
Un singur gust înconjoară
Aerul cald și prea umed
Ce a sufocat de prea multe ori
Hârtia galbenă cu rânduri.
E un gust dulceag, de vechi,
Așa cum sunt zilele de ieri
Ce s-au sfărâmat în țărână
Dar fără să apună.