eram undeva la înăltimea situației
și o priveam cu oarecare detașare
un pic de aroganță un pic de infatuare
o controlam eram acolo zilnic
în stânga și-n dreapta zăceau îmbuibate de alcool
zeci de fotolii zeci de perne plușate
zeci de tablouri și un fum gros de țigări mentolate
„blestemați de o vârstă de femeie
ne fumam moștenirea propriului paradis”
în brațe cu o icoană de patrimoniu volatilizată
prin orientul îndepărtat
ce altceva puteam face în spatiul lipicios cu dâre de umezeală
de noroi și sudoare alunecând pe fruntea rece ca o transalpină
ce altceva puteam stârni în mintea scarabeului
decât un scrâșnet sinistru al ușii de metal
ca o lovitură de teatru izbind în moalele capului
prin aburul coridoarelor se strecoară marionetele jucăușe
păpușarul adoarme în brațele fetiței precum
aerul adoarme ca un copil între peretii de abur ai ceștii cu ceai
îi simți respirația alergând pe vârful picioarelor să nu facă zgomot
îi simți privirea cum lovește plexul
cum lovește irisul declanșând bucuria curcubeului
nici dimineața impudică longevivă ca o statuie în mijlocul piațetei
nici plictiseala din care savurezi cu poftă doar contururile palide ale zilei
nu te mai satisface
și totul rămâne inert ca o balerină cu mâneci bufante și accesorii lollipops
si perimetrul mic al cutiuței muzicale în care valsează pantofiorii donna karan
are glezne articulate și doar strângând butoanele de pe talia ei
va face un mic pas de menuet
în timp ce bați darabana încet peste culcușul îngerului fredonând un hit ca un vin învechit