atât de mult aș vrea azi
să îți pot încălzi mâinile
și să îți șterg lacrima rebelă
care nu se oprește niciodată
atunci când ochiul tău se izbește
de chipul meu îmbătânit prea devreme
cum gândești tu
pentru atâtea câte mai am eu de făcut

atât de rar în ultima viață
mai pot să te cuprind
pentru că de aici din raiul meu
cum îi spui tu grădinei din care
ai crescut lângă trandafiri și petunii
e atât de greu de ajuns până la tine
cea care ți-ai dorit să visezi lângă cer

te privesc doar ca pe o icoană
tu ai încă mâinile reci
măcar de nu s-ar mai opri monitorul
până când soarele va inunda din nou
acoperișul lumii
unde drapel fără țară
părul tău flutură numele meu