gata de zbor cuvântul, frunzele vorbitoare
margine pură capătul mâinilor aspre
bătături și-n scânteile chipului sfânt
nu demult prelungind cărările, parcul
stăpâneam sigură stelele viața
roua cu care ștergeam zidul
blocului transpirat dimineața
trenul subțire al zilei,platoșa sevei,
ace de brad strecurate-n aerul cald
zborul cuvântului-veșnică frunză
nervii mei migăloși în
toamna care inundă scuarul
cu călători porumbeii pietroși
în scrisorile ruginite prin ploi
dorm legate la spate cuvintele
inutila lor penitență
oaspeții fiecărei silabe
sunt vânătorii păsării blânde-
sufletul meu
mă destăinui
într-o umbră grăbită trece ultimul
cel mai frumos cu putință cocor