E dimineață moartă,
Nici om în stradă.
Copaci pustii și neclintiți,
Nori suri și părăsiți,
Încep încet să cadă.

E liniște apăsătoare,
Nici soarele nu mai răsare.
Noroiul acru e uscat,
Apa nu mai e straluce,
Negrește sufletul uscat.

Mișcarea corpului mărită,
Mai tare tîmplele-mi apasă.
Pe strada arsă,
Plină de mătasă,
Numai durere-n urmă lasă.

În jur sunt colțuri,
Ascuțișuri mari rotunde.
Încerc să strig la drum,
Dar nu aud răspuns,
Și nici strigăt nu aud.
...în jur e liniște...

16.03.09
Bejenari Sergiu