Prietenia.
Un dar ce îl primești doar dacă ești bun.
O sămânță
Ce sădește fericire-n om nebun.
Un fir
Care nu trebuie rupt căci chiar legat la loc
Nodurile rămân.
Aromă subtilă de fericire
într-o lume tristă. Iubire
într-o lume plină de ură. Nuanță
a simțirii ce nu-și găsește locul în artă.
Notă caldă ce nu se află în nicio gamă.
Izvor cristalin de speranță.
Motivul care suprimă amorful, impulsul care dă viață
ființei supreme - Prietenul.
Ființa alături de care galopezi după amintiri
Te plimbi, zâmbești sau plângi, vă pierdeți în simțiri.
Jumătatea fără de care nu poți zbura prin lume nicio clipă
Căci noi, oamenii, suntem ființe cu o singură aripă
și nu putem zbura decât îmbrățișați
Nu putem trăi singuri, nu noi suntem vinovați.
Ci fericirea și tristețea, o frumoasă sinestezie
ce te trimite pe o cale necunoscută, pe calea spre prietenie.
Ieși în lume
fără să cauți pe cineva anume. Ia-ți un prieten, sau mai mulți
și ține-i aproape. Iubește-i din suflet, răsplătește-i cu stimă
și împarte cu ei până și ultima lacrimă.