roata cea mare
e mult prea mică
și în mirare
raze o pierd
sturzii de oră
timpul ridică
sturzii de ace
zborul dezmierd

rămân înspre zori vise stângace
când luntrea de nouri ascute crescând
cețuri de piatră. Șoimul de stepă
printre năsipuri demonizând
rece-mbinare de roșu și negru
guler de papă în frânghii zăcând
cu degetul vremii-n năsip tetraedru
cum îmbălsămarea foc aprinzând

roata cea mare
e mult prea mică
din solzi rădică
astru de sare
mâna căruntă
timpul rădică
mâna căruntă
de așteptare…