Aveam priveghi
În ziua în care m-a pocnit ideea:
„ce-ar fi să facem noi
un fel de priveghi în doi,
din ăla ca la țară,
când,
în unele zone,
se spune că mortul e vesel în prima seară
- sau în a doua,
nu mai știu exact -
și babele,
alea mai bătrâne,
ce nici ele nu mai știu bine dacă sunt vii sau moarte,
fac glume,
pe lângă mort,
unele bune,
- mai am și acum mătuși care au râs copios
la poantele cu hârtia pusă
între dinții celor care adormeau primii
la priveghi -
și să râdem,
„"să ne râdem"”,
- așa am spus -
cu o oarecare tristețe care se cuvine la un așa eveniment”.

se potrivea
cu starea ta de spirit.

La priveghi
Au venit,
Pe lângă rudele îndurerate,
Primele tale glume bune.
Acolo, lângă sicriul imaginar,
În miezul adunării neconsolate pe care numai noi o vedeam,
Ai spus,
Lovită de o inspirație total neașteptată,
"Frumoși morți!".

Și n-ai râs.
Nici eu n-aș fi râs în locul tău.