diminețile vin fără treziri
insomnia asta epurată de vise
în care calculezi căderea și apoi reînălțarile
poticneala pe un drum prost luminat
bâjbâiala prin culoare triste învechite
după ceva care iți fuge dintre mâini

sunt toate acestea transcrieri
ale urmei realului pe care îl descoperi
contrafăcut șmenuit compus din reziduri
fragil

diminețile sunt bucăți de sine pe care
le pierzi pe drum

diminețile sunt bucați de sine
pe care le pierizi pe drum

acestea toate vor fi fost trăite
cu un sentiment jenant de vinovăție
cu o resemnare în fața falsului
nimic prea profund. o urmă aproape ștearsă
o apăsare suportabilă pe cât dezgustătoare
o oroare burgheză consumată în gesticulații

dar rămânem în căldura mângâietoare
care ne ține abia dezmorțiți
împreună. nimic mai mult