Dintre anii mei de școală
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult…vacanța mare !

Nu aveam clipe s-aud,
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aș fi prins la copiat,

Cărțile, de le-atingeam,
Fin, cu deștele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau șeptic….

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de povești,
Și de șuturi ce-am primit
După meciuri pe Giulești,

Uitam și de tabla neagră,
Creta refuzând să scrie,
Cum sărea, fără Viagră,
Profesorul de chimie,

Uitam și de profa Lia,
Mai ales cât de mișto
Învățam geografia
Contemplând al ei popo’….

De ședințe cu părinții
Când eram serviți pe tăvi,
Uitam ca și de toți sfinții
Ridicați de tata-n slăvi,

Și-a mea bancă, de la geam,
Nu puteam s-o reculeg,
Când la mare o frigeam
Cu vara unui coleg,

Dădeam lungi extemporale,
Sus pe “Babe”-n pragul serii,
Și ce teze bestiale,
Jos, la “Peștera muierii”!

Nu-mi păsa de-o notă rea
La “Gambrinus”, “Bolta rece”,
Când vacanța se-ncheia
Tot mereu cu nota zece !

Astfel, prins de-a vieții roată,
Mi-aș dori ca în prezent,
Să rămân măcar o dată,
La vacanță……repetent !

Valeriu Cercel