Cum demonii negrii și nervoși se ceartă
Înflăcărați și plini de ură,
ÃŽi privesc cu haz, distant,
Și râd, cum viața, ei ignoră.

O putere lungă, mult prea mare
Găsesc în dorul lor nebun
Dar cine este controlat de dânșii?
Oamenii ce putere n-au?

Râdeți voi acum, zâmbind!
Bucurați-vă de vagi puteri!
Eu voi râde doar la fine.
Fericit vă voi privi, în gol,
În urletul ce vă va ține
Închiși, în țipătul greoi.