Zilnic, șiroaie de gânduri
mi se preling de sub piele
pe bulevardele străine,
suflând incertitudini sonore.

Cu amurgul inocenței
umplu câteva căni de versuri
în întunericul fricos
și las visele
să curgă
ca tencuiala obosită de pe pereți.

Pe treptele minții,
fluvii obscene,
cu flori pe balustradă,
se lasă în burta furiei
ca într-o iubire târzie,
și arde vântul cu un țipăt de floare.