a mai trecut o noapte
și a venit ziua...
locatarii cartieruluiu adunau păsările moarte
păsările moarte adunau rând cu rând pământul.
aveam de gând să mă întreb ceva
nu mai știu ce
mama mă trimisese să le iau pe cele din fața ușii noastre.
fusese ceva ziua trecută,
oamenii spuneau că s-a îndrăgostit Dumnezeu.

se instalase așa o ciumă printre mașini
că toate se scuturau de grilaje
și de stânci,
se instalase o lepră morbidă printre scânteile ochilor tăi:
pe atunci erai cu o fustă murdară
și cu mâinile de fulgi-
oamenii puneau sac cu sac păsările în amintirea trotuarelor.

m-am chinuit să le ascund printre haine
sub șapcă
bătrânii făceau ritualuri
stăteai și plângeai într-un colț,
era ziua aceea în care nu vrei să vezi pe nimeni,
în care îți tăceau genunchii,
era ziua în care locatarii mă adunau de pe stradă și mă puneau în saci,
ziua în care eram o pasăre moartă.

apoi a fost noapte
și a venit iarăși ziuă,
printre blocuri Dumnezeu iubea și mai mult..