Când timpul
nu era înhămat la căruța
uitării neîncepute
Moartea nu știa cum o cheamă
nici nu se închipuia
a exista vreodată


Cine a înhămat timpul
I-a dat bice să alerge
de-a lungul veacului
În căutarea paradisului pierdut

Dar omul,
a uitat încotro merge
Abia când a văzut stelele
strălucind în altă parte, departe
Departe
S-a întrebat:
"Când am dat drumul la vale
bolovanului morții?!"