S-au bulucit circarii
în delir
au spoit cerul cu trompete...
Noi ne-nbulzeam
pe groapă-n cimitir
să-l prelungim pe tata
între pietre

Pe papainoage cocoțat
din drum
un măscărici cu gesturi afectate
parcă plutind
în norul lui de fum
legă de cruce
panglici colorate

Doar moșu-meu târziu
l-a înjurat
de dincolo de lumea petrecută...
ÃŽn ochii mamei
lacrimi s-au svântat
ca rufele
pe culmea de cucută

Seara cu toți la circ
hipnotizați
săream mortal o dată cu artiștii...
Doar mascariciul...
Ochi-i spânzurati
zăreau de dincolo de țintă
lunetiștii...