Când ies la joacă,
Îmi îmbrac întotdeauna pantalonii cei noi
Și picioarele goale.

Copiii de la bloc
Mă întreabă mereu
De ce nu port și eu o cheie la gât
Ca și ei.

Atunci le povestesc că tu mă ajuți
De fiecare dată să-mi continuu numărătoarea
De unde am rămas
Și cum mă cerți să nu mai măsor distanțele
Prin funduri de borcane groase.

Dar ei nu mă înțeleg
pleacă să socializeze
La groapa cu nisip
eu rămân doar cu leocoplastul vesel
De pe degetul mare.

Seara, când mă întorc acasă,
Ne cârpim golurile cu bucăți
Colecționate din ceilalți,
Împărțim vata de zahăr
Care îți iese prin urechi
măturăm sub covor
Apa evaporată pe timp de iarnă.

Printre liniile ceferiste
Îmi promiți că-ți vei masca
Bubița de pe buze
Cu gem
Ca lumea să-mi pară mai dolofană.