trăire ilogică
după o pauză lungă
colorată rațional
atunci ți-ai mișcat mâna
și mi-ai atins
involuntar tâmpla
am întors capul agale spre tine
văzând în ochii tăi închiși
ca pe un ecran imens
cum recompui în somn
armonia îmbinării
trupurilor noastre la cald
ți-am pipăit buzele
cu un zâmbet de recunoștință
și mi-am închipuit cum
îți șopteam în ureche
spunându-ți de distanțele
care ne separă
cu o șerpuire imprecisă
o lacrimă rebelă
a curs pe fața ta
nefiresc de calmă
apoi am stins lumina din cameră
am tras un colț de cearceaf
peste mine
și cu tine în brațe
am adormit mâhnit


și acum părul ei negru
mai zăbovește
pe umerii mei